Categorie: Universale

A fi normal este ţelul ideal al celor neîmpliniţi – Carl Gustav Jung

A fi normal este ţelul ideal al celor neîmpliniţi.

Abstracţie făcând de riscurile tratamentului, inconştientul poate fi în sine periculos. Una dintre formele cele mai obişnuite de periculozitate constă în provocarea de accidente. Un număr, mult mai mare decât poate bănui publicul, de accidente de tot felul e determinat psihic, începând cu mici accidente ca împiedicări, loviri, arsuri la degete etc. şi până la accidentele de automobil şi catastrofele din munţi: toate pot fi provocate psihic şi uneori pot fi pregătite cu săptămâni sau luni de zile înainte. Am cercetat multe cazuri de acest fel şi am putut adesea dovedi că visele au arătat cu săptămâni înainte apariţia unei tendinţe de autovătămare. Toate accidentele care au loc din aşa-numita lipsă de atenţie ar trebui cercetate din unghiul unor astfel de determinări.

Acesta este secretul efectului artei. Procesul creator, atât cât suntem în stare să-l urmărim, constă în stimularea inconştientă a arhetipului şi în dezvoltarea şi amplificarea lui până la opera desăvârşită. Plăsmuirea imaginii primordiale este oarecum o transpunere în limbajul prezentului, prin care i s-a permis oricui să regăsească accesul la sursele cele mai profunde ale vieţii… în aceasta constă importanţa socială a artei: ea lucrează continuu la educarea spiritului epocii, căci ea aduce acele aspecte care îi lipseau cel mai mult acestuia.

Acţiunea Duhului Sfânt nu ar trebui să ne facă să trăim într-o atmosferă banală o viaţă burgheză sau proletară, refugiaţi în liniştea existenţei noastre, ci o viaţă de nesiguranţă, de neîncredere în acumulările zilnice, o viaţă trăită însă în spaţiul infinit, unde fiecare suntem singuri cu providenţa divină.

Adesea, mâinile vor rezolva un mister cu care intelectul s-a luptat în zadar.

Alchimia, ca filozofie a naturii la mare cinste în Evul-Mediu, aruncă o punte, atât spre trecut, gnoza, cât spre viitor, psihologia modernă a inconştientului.

Am constatat adesea că oamenii se îmbolnăvesc de nervi atunci când se mulţumesc cu răspunsuri insuficiente sau false la întrebările vieţii. Ei caută poziţie, căsătorie, reputaţie, succes exterior şi bani şi rămân nefericiţi şi nevrotici, chiar dacă au obţinut ce căutau. Asemenea oameni sunt încleştaţi de obicei într-o prea mare îngustime spirituală. Viaţa lor n-are destul conţinut, n-are sens. Dacă pot evolua către o personalitate mai cuprinzătoare, de cele mai multe ori le încetează şi nevroza. De aceea, ideea de dezvoltare a avut pentru mine de la bun început cea mai mare însemnătate.

Anii în care m-am ocupat de imaginile interioare au constituit perioada cea mai importantă a vieţii mele, în decursul căreia s-au decis toate lucrurile esenţiale. Atunci a început totul, iar amănuntele care au urmat sunt doar nişte completări şi lămuriri. Întreaga mea activitate ulterioară a constat în a elabora ceea ce ţâşnise în acei ani din inconştient şi mai întâi mă inundase, mă copleşise. A fost materia primordială pentru opera unei vieţi.

Arată-mi un om sănătos şi ţi-l voi vindeca.

Arhetipul este vid, el este un element pur formal, nimic altceva decât o posibilitate de preformare, tendinţă de reprezentare dată a priori.

Arta este un tip de imbold înnăscut care pune stăpânire pe fiinţa umană şi o transformă în instrumentul său. Pentru a practica această lucrare dificilă este uneori necesar ca omul să-şi sacrifice fericirea şi tot ce face viaţa să merite să fie trăită pentru cineva obişnuit.

Astrologia trebuie recunoscută întru totul de către psihologie, fără niciun fel de excepţie, pentru că astrologia este însumarea întregii cunoaşteri psihologice a antichităţii.

Aşa cum arată experienţa, există un număr relativ mare de pacienţi, pentru care încheierea aparentă a travaliului cu medicul nu înseamnă nicidecum sfârşitul procesului analitic. Mai mult chiar, confruntarea cu inconştientul continuă, în acelaşi sens ca şi la cei care nu au renunţat la travaliul cu medicul.

Avem nevoie de mai multă înţelegere a naturii umane, pentru că singurul pericol care există este omul însuşi – el este marele pericol, şi suntem conştienţi dar bieţii de noi ştim mult prea puţin despre om.

Ca medic, sunt convins că este, ca să zic aşa, mai igienic să vezi în moarte un scop pe care trebuie să-l urmăreşti decât să i te împotriveşti, împotrivirea fiind ceva nesănătos şi anormal, deoarece îi răpeşte celei de-a doua jumătăţi a vieţii, ţelul. De aceea, găsesc că toate religiile cu un ţel supralumesc sunt extrem de raţionale, privite din punctul de vedere al igienei psihice.

Viaţa netrăită e o boală serioasă de la care se poate muri – Carl Gustav Jung

Te simţi iar zdrobit, în interior nevaloros? Să-ţi spun de ce. Vanitatea ta e fără limite. Motivaţiile tale nu se …

Supravieţuim din ce primim, trăim din ce dăruim – Carl Gustav Jung

Spiritul critic sau scepticismul nu trebuie considerate neapărat expresii ale inteligenţei, ci mai curând ale contrariului …

Să gândeşti este dificil. De aceea majoritatea oamenilor judecă – Carl Gustav Jung

Puterile creative pot, la fel de uşor, să devină distructive. Rămâne doar la latitudinea personalităţii morale dacă …