Categorie: Pentru Copii si Parinti

Pendulul minţii oscilează între sens şi nonsens, nu între bine şi rău – Carl Gustav Jung

Omul are nevoie de dificultăţi; ele sunt necesare pentru sănătate.

Opera de artă nu înseamnă doar obârşie şi derivare, ci reprezintă o nouă plăsmuire creatoare tocmai a acelor condiţii din care o psihologie cauzalistă ar vrea s-o deducă în mod valabil. Planta nu este doar un simplu produs al solului, ci un proces în sine calm, viu, creator, a cărui natură nu are nimic de-a face cu structura solului.

Orice formă de dependenţă este rea, indiferent dacă narcoticul este alcoolul, morfina sau idealismul.

Orice încercare de a sugera omului eventualitatea unui pas în plus pe drumul independenţei apare drept impertinenţă sau aroganţă, drept fantasmă sau imposibilitate.

Pantoful care i se potriveşte unei persoane o strânge pe alta; nu există o reţetă pentru viaţă care să se potrivească în toate cazurile.

Până când nu transformi inconştientul în conştient, acesta îţi va controla viaţa şi îl vei numi soartă.

Până ce nu îţi cunoşti subconştientul, îţi va ghida viaţa, şi îl vei numi destin.

Pendulul minţii oscilează între sens şi nonsens, nu între bine şi rău.

Personalitatea nu se poate dezvolta fără a alege în mod conştient propria cale.

Personalitatea, realizare totală a deplinătăţii fiinţei noastre, e un ideal de neatins. Dar faptul că e de neatins nu impietează asupra unui ideal, căci idealurile sunt doar călăuze şi niciodată ţeluri.

Prima formă a conştientului, cea a purelor cunoaşteri este o stare anarhică sau haotică. Etapa a doua, cea în care complexul eu-lui e deja for­mat, este o stare monarhică sau monistică. Iar în a treia etapă, conştientul face încă un pas înainte: apare conştienta dedublării, a unei stări dualiste.

Psihicul are două părţi: conştientul şi inconştientul. Sinele este centrul inconştientului;Eul este centrul conştientului. Cu aducerea inconştientului în conştient, Sinele este mărit, iar Eul redus. Reducerea Eului este un lucru bun, deoarece mai puţine dorinţe sunt create şi activate, permiţând seninătatea.

Putem crede că ne putem controla complet. Pe de altă parte, un prieten ne poate povesti cu lejeritate ceva despre noi la care nici nu ne-am gândit.

Puterile creative pot, la fel de uşor, să devină distructive. Rămâne doar la latitudinea personalităţii morale dacă acestea vor fi folosite pentru a face lucruri bune sau rele. Şi dacă ea lipseşte, niciun profesor nu o poate furniza, nici nu-i poate lua locul.

Răul pe care l-am făcut, gândit sau pe care l-am intenţionat, se va răzbuna pe sufletele noastre.

Religia este o pavăză în calea experienţei divine.

Cunoaşterea de sine este pe cât de temută, pe atât de necesară – Carl Gustav Jung

Crearea unui lucru nou nu se face cu ajutorul raţiunii, ci prin jocul instinctului, care acţionează dintr-o necesitate interioară. Mintea creativă se joacă cu obiectele pe care le iubeşte.

Cred, pur şi simplu, că o anume parte a Sinelui uman sau a sufletului nu este guvernată de legile spaţiului şi timpului.

Credinţa este un dar divin nu mai puţin adevărat decât altele; omul are puterea de a gândi, cu ajutorul căreia poate tinde spre cele mai înalte năzuinţe.

Crusta noastră de civilizaţie ascunde un soi de brută cu aspect preistoric.

Cu siguranţă că omul nu ar atinge vârsta de 70 sau 80 de ani, dacă această longevitate n-ar avea un sens pentru speţa sa. De aceea şi apusul vieţii sale trebuie să-şi aibă rostul, nu poate să fie doar o jalnică prelungire a ceea ce a fost înainte de amiază.

Cunoaşterea de sine este pe cât de temută, pe atât de necesară.

Cunoaşterea nu se bazează doar pe adevăr, ci şi pe eroare.

Cuvântul „fericire” şi-ar pierde înţelesul dacă nu l-am compara cu tristeţea.

Da, orice talent ori creaţie pozitivă se bazează pe un minus infantil, corespunzâd bon mot-lui materialist: „Omul este ceea ce mănâncă”.

Dacă eşti nefericit înseamnă că ai urcat prea sus în propria ta minte.

Dacă nu înţelegem un om, avem tendinţa să îl considerăm prost.

Dacă vrem să schimbăm ceva la un copil, trebuie ca mai întâi să examinăm acel lucru şi să vedem dacă nu cumva e ceva pe care am putea mai bine să-l schimbăm în noi înşine.

Dar cum omul nu a trăit decât relativ puţine milenii în stare de civilizaţie, în schimb a trăit multe sute de mii de ani în stare de barbarie, modurile funcţionale arhaice sunt în el virtualmente extraordinar de vii şi uşor de activat.

De milenii, iniţiaţii propovăduiesc naşterea din spirit şi, în mod ciudat, omul uită tot mereu să înţeleagă procrearea divină. Asta nu dovedeşte o tărie deosebită a spiritului, iar consecinţele înţelegerii greşite se manifestă ca degenerare nevrotică, înveninare, îngustime şi pustiire. Uşor este de izgonit spiritul, dar din supă lipseşte sarea, „sarea pământului”. Însă spiritul dovedeşte tot mereu tărie prin faptul că învăţătura esenţială a vechilor iniţieri este purtată mai departe din generaţie în generaţie. Tot mereu există şi oameni care au înţeles ce înseamnă că Dumnezeu este tatăl lor. Echilibrul dintre carne şi spirit rămâne rezervat acestei sfere.

Deosebirea dintre majoritatea oamenilor şi mine constă în aceea că la mine „pereţii despărţitori” sunt transparenţi. Este particularitatea mea. La alţii sunt adesea atât de groşi încât nu văd nimic îndărătul lor — şi asta-i face să creadă că acolo nici nu se află absolut nimic. Eu percep întrucâtva procesele ce se derulează în fundal, ceea ce-mi conferă o siguranţă lăuntrică. Cel care nu vede nimic n-are nici siguranţă şi nu poate trage concluzii sau nu se încrede în propriile concluzii. Nu ştiu ce a declanşat faptul că eu pot percepe fluxul vieţii. Pesemne că a fost însuşi inconştientul. Poate că au fost visele mele avute atât de devreme. Ele mi-au determinat evoluţia de la bun început.

Viaţa netrăită e o boală serioasă de la care se poate muri – Carl Gustav Jung

Te simţi iar zdrobit, în interior nevaloros? Să-ţi spun de ce. Vanitatea ta e fără limite. Motivaţiile tale nu se …

Supravieţuim din ce primim, trăim din ce dăruim – Carl Gustav Jung

Spiritul critic sau scepticismul nu trebuie considerate neapărat expresii ale inteligenţei, ci mai curând ale contrariului …

Să gândeşti este dificil. De aceea majoritatea oamenilor judecă – Carl Gustav Jung

Puterile creative pot, la fel de uşor, să devină distructive. Rămâne doar la latitudinea personalităţii morale dacă …